Contrapunct

Hipernomazii de Mircea Coman

Ciprian-Ionuț Baciu

Povestirea Hipernomazii a lui Mircea Coman, publicată de Nautilus online (nr. 49), are un titlu interesant şi începe interesant. Păcat că are doar trei pagini.

Ei bine, în aceste puţine rânduri, am întâlnit un text de o bună calitate, cu personaje şi replici inspirate, care mi-au smuls suficiente zâmbete, cât să îmi creeze o stare de bună dispoziţie.

Am avut parte de o mostră de space-opera în cheie optimistă, cu doi oameni prinşi într-un accident crono-spaţial. Textul se termină oarecum în poantă, însă mi-aş fi dorit un final mai bun decât eternele clişee. De asemenea, autorul abuzează în acest perimetru narativ restrâns de prefixul „hiper". Avem hipernomazi, avem şi hipercatapulte, se subînţelege că toată această tărăşenie se produce prin intermediul hiperspaţiului.

Oricum, am întâlnit în mult prea puţinele fraze cu care autorul a găsit de cuviinţă să ne cadorisească, o bogăţie de imagini şi idei care ar face loc unei frumoase nuvele. Nu vreau să fiu înţeles greşit: mă bucur atunci când întâlnesc un text „numai muşchi", fără lălăială şi „grăsime" narativă inestetică, însă nici extrema unui culturist căruia îi pleznesc venele, nu e (de multe ori) chiar cea mai bună soluţie.